beznă

  • 31beznatic — BEZNÁTIC, Ă, beznatici, e, adj. (Rar) Întunecos, umbros. – Din beznă + suf. atic. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DLRM …

    Dicționar Român

  • 32haos — HÁOS, haosuri, s.n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut… …

    Dicționar Român

  • 33negureală — NEGUREÁLĂ, negureli, s.f. (pop.) Negură (1), pâclă. – Negură + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEGUREÁLĂ s. v. beznă, ceaţă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscu ritate, pâclă. Trimis de siveco,… …

    Dicționar Român

  • 34obscuritate — OBSCURITÁTE, obscurităţi s.f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas …

    Dicționar Român

  • 35prămrac — prămrác s.n. (înv.) întuneric absolut, întunecime, beznă. Trimis de blaurb, 20.10.2006. Sursa: DAR …

    Dicționar Român

  • 36prăpastie — PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s.f. Povârniş înalt şi abrupt, situat de obicei într o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ♢ expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire,… …

    Dicționar Român

  • 37întunec — ÎNTÚNEC s. v. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate. Trimis de siveco, 07.04.2008. Sursa: Sinonime …

    Dicționar Român

  • 38întunecare — ÎNTUNECÁRE, întunecări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) întuneca şi rezultatul ei. 2. (cin.) Fondu. – v. întuneca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNTUNECÁRE s. 1. v. beznă. 2. v. încruntare. *3. v. rătăcire …

    Dicționar Român

  • 39întunericime — ÎNTUNERICÍME s. v. beznă, eclipsă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate. Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Sinonime …

    Dicționar Român

  • 40învâlvora — învâlvorá vb., ind. prez. 3 sg. învâlvoreáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  A SE ÎNVÂLVOR//Á pers. 3 se învâlvoraeáză intranz. pop. A fi cuprins de vâlvoare; a arde cu pară mare; a pălălăi. /în + vâlvoare …

    Dicționar Român