faca

  • 91avea — AVEÁ, am, vb. II. tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deţine. ♢ expr. (fam.) Ce am avut şi ce am pierdut = n am ce pierde; puţin îmi pasă. ♢ fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea… …

    Dicționar Român

  • 92criticant — CRITICÁNT, Ă, criticanţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care este gata oricând să facă o critică. ♦ (Persoană) care bârfeşte; bârfitor, intrigant. – Din fr. critiquant. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  criticánt adj. m., s. m …

    Dicționar Român

  • 93deconsilia — DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [pr.: li a] – Din fr. déconseiller, prin apropiere de consiliu. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  deconsiliá vb. → consilia Trimis de siveco,… …

    Dicționar Român

  • 94fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… …

    Dicționar Român

  • 95forţa — FORŢÁ, forţez, vb. I. tranz. 1. A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ refl. A şi da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându le din… …

    Dicționar Român

  • 96hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… …

    Dicționar Român

  • 97inapt — INÁPT, Ă, inapţi, te, adj. Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc.; lipsit de putere, de forţa (fizică) de a face ceva. – Din fr. inapte. Trimis de valeriu, 08.11.2007. Sursa: DEX 98  Inapt ≠ apt, capabil Trimis de siveco, 03.08.2004.… …

    Dicționar Român

  • 98lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit …

    Dicționar Român

  • 99obligat — OBLIGÁT, Ă, obligaţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este îndatorat sau recunoscător cuiva pentru un serviciu făcut. 2. (Rar) Care nu poate lipsi; obligatoriu. 3. Care este constrâns, silit să facă un anumit lucru. – v. obliga. Trimis de… …

    Dicționar Român

  • 100permite — PERMÍTE, permít, vb. III. tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într un anumit fel (şi a nu l împiedica); a încuviinţa, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A şi lua libertatea de a face… …

    Dicționar Român