idealista

  • 101cazualism — CAZUALÍSM s.n. Concepţie filozofică conform căreia dezvoltarea lumii, ca şi ordinea în care se succedă evenimentele, se datoresc hazardului. [pr.: zu a ] – Din fr. casualisme. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cazualísm s. n. (sil.… …

    Dicționar Român

  • 102eleat — ELEÁT, Ă, eleaţi, te, s.m., adj. 1. s.m. Reprezentant al şcolii filozofice greceşti din Eleea, care susţinea unitatea, imobilitatea şi imuabilitatea existenţei, considerând iluzorie multiplicitatea, mişcarea şi devenirea. 2. adj. Care se referă… …

    Dicționar Român

  • 103fatalism — FATALÍSM s.n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viaţa oamenilor ar fi dinainte determinate de destin. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme. Trimis de RACAI, 13.01.2009. Sursa: DEX 98  FATALÍSM s. predestinare,… …

    Dicționar Român

  • 104finalism — FINALÍSM s.n. Concepţie filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  FINALÍSM s. (FILOZ.) teleologie. Trimis de siveco,… …

    Dicționar Român

  • 105gnosticism — GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic religios care caută să îmbine teologia creştină cu filozofia elenistică greacă şi cu unele religii orientale, susţinând posibilitatea unei cunoaşteri mistice. – Din fr. gnosticisme. Trimis de gall, 13.09.2007.… …

    Dicționar Român

  • 106holism — HOLÍSM s.n. (Filoz.) Concepţie care interpretează teza ireductibilităţii întregului la suma părţilor sale, socotind drept factor integrator al lumii un principiu imaterial şi incognoscibil. – Din fr. holisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… …

    Dicționar Român

  • 107imaterialism — IMATERIALÍSM s.n. (fil.) Concepţie filozofică idealistă după care realitatea există numai în conştiinţă, ca idei. [pr.: ri a ] – Din fr. immatérialisme Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  imaterialísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004.… …

    Dicționar Român

  • 108misticism — MISTICÍSM s.n. Credinţă în existenţa unor forţe supranaturale şi în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forţe (prin revelaţie, intuiţie, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme. Trimis …

    Dicționar Român

  • 109neoconfucianism — NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X XIII, care cuprinde două tendinţe opuse, materialistă şi idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [cf. fr. néo confucianisme]. Trimis de LauraGellner, 22.06.2005. Sursa …

    Dicționar Român

  • 110noologie — noologíe s. f. (sil. no o ), art. noología, g. d. art. noologíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NOOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază spiritul. 2. Teorie idealistă potrivit căreia asupra omului influenţează o… …

    Dicționar Român