idealista
111panpsihism — PANPSIHÍSM s.n. Concepţie potrivit căreia toate elementele din natură ar fi înzestrate cu psihic. – Din fr. panpsychisme. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 panpsihísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …
112pantelism — PANTELÍSM s.n. Concepţie idealistă care susţine că la baza dezvoltării fenomenelor este o voinţă de natură cosmică, care fixează anumite scopuri. ♦ Teorie care afirmă voinţa ca origine şi natură a binelui. [< fr. pantélisme, cf. gr. pas – tot …
113predestinare — PREDESTINÁRE, predestinări, s.f. Acţiunea de a predestina şi rezultatul ei; ceea ce i ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate, de soartă; ursită, destin, soartă, predestinaţie. ♦ Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte …
114providenţialism — PROVIDENŢIALÍSM s.n. Concepţie bazată pe credinţa în providenţă. [pr.: ţi a ] – Din fr. providentialisme. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98 providenţialísm s. n. (sil. ţi a ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …
115pur — PUR1, puri, s.m. Plantă erbacee cu frunze lungi şi înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum). – cf. lat. p o r r u m . Trimis de ana zecheru, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 PUR2, Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conţine elemente …
116relaţionism — RELAŢIONÍSM s.n. (fil.) Concepţie potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relaţii (logice). [pr.: ţi o ] – Din engl. relationism, germ. Relationismus. Trimis de dante, 06.07.2004. Sursa: DEX 98 relaţionísm s. n. (sil. ţi o ) Trimis de… …
117spiritualism — SPIRITUALÍSM s.n. Doctrină filozofică, opusă materialismului, care consideră că factorul de bază al Universului este spiritul (materia fiind un simplu produs al spiritului) sau că spiritul există independent de materie. v. idealism. [pr.: tu a ]… …
118stadialitate — stadialitáte s. f., g. d. art. stadialităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic STADIALITÁTE s.f. Teorie idealistă, formulată de n. I. Marr şi aplicată de adepţii lui, care explica trecerea limbii de la o calitate veche… …
119subiectivism — SUBIECTIVÍSM s.n. 1. Orientare, tendinţă în filozofie care neagă existenţa lumii exterioare, reducând realitatea la conştiinţa pe care subiectul o are despre aceasta. 2. (Rar) Subiectivitate. – Subiectiv + suf. ism (după fr. subjectivisme).… …
120teleologie — TELEOLOGÍE s.f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcţie de scop; teoria finalităţii. [pr.: le o ] – Din fr. téléologie.… …
