insistente
31limio — li·mì·o s.m. RE tosc. 1. un limare continuo e insistente | il rumore che si produce limando 2. fig., sofferenza acuta, insistente {{line}} {{/line}} DATA: 1919 …
32petulante — pe·tu·làn·te agg. CO 1a. che usa toni e modi insistenti e importuni: un bambino petulante e viziato; anche s.m. e f.: smettila di fare la petulante Sinonimi: assillante, impertinente, importuno, insistente, invadente, molesto, noioso. Contrari:… …
33pressante — pres·sàn·te p.pres., agg., s.m. e f. 1. p.pres., agg. → pressare 2. agg. CO urgente: un affare, un impegno pressante, necessità pressanti | incalzante, insistente: domande, raccomandazioni pressanti Sinonimi: impellente | insistente. 3. s.f. BU… …
34spietato — spie·tà·to agg. CO 1. di qcn., che non ha o non prova pietà; inesorabile, crudele: un giudice spietato, un nemico spietato | di qcs., che rivela mancanza di pietà: un atto spietato, una sentenza spietata Sinonimi: crudele, disumano, inesorabile.… …
35asalta — ASALTÁ, asaltez, vb. I. tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a l cuceri. ♦ fig. A copleşi cu rugăminţi, cu cereri etc. – Din it. assaltare. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ASALTÁ vb. (mil.) a ataca. (asalta… …
36insistenţă — INSISTÉNŢĂ, insistenţe, s.f. Stăruinţă, perseverenţă. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza. Trimis de valeriu, 20.10.2007. Sursa: DEX 98 INSISTÉNŢĂ s. 1. v. stăruinţă. 2. v. perseverenţă. Trimis de siveco,… …
37tapa — TAPÁ, tapez, vb. I. 1. tranz. (fam.) A obţine de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenţia de a i restitui. 2. tranz. şi refl. A (se) pieptăna în aşa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper. Trimis de …
38insistenza — /insi stɛntsa/ s.f. [der. di insistente ]. 1. a. [perseveranza ostinata e spesso molesta: domandare qualcosa con i. ] ▶◀ ostinazione, (lett.) pertinacia. ↑ accanimento, petulanza. b. (estens.) [al plur., richiesta insistente: ho dovuto cedere… …
39lamentazione — /lamenta tsjone/ s.f. [dal lat. lamentatio onis, der. di lamentari lamentarsi ]. 1. [per lo più al plur., espressione insistente di dolore] ▶◀ [➨ lamento (1. a)]. 2. [per lo più al plur., il lamentarsi in modo insistente e noioso] ▶◀ [➨ lagna… …
40lamento — /la mento/ s.m. [dal lat. lamentum ]. 1. a. [per lo più al plur., espressione insistente di dolore: rompere in lamenti, levare alti l. ] ▶◀ gemito, (poet.) lai, lamentazione, (lett.) querela. ‖ piagnucolìo, pianto. b. (etnol.) [rito tradizionale… …
