sporit

  • 11Lew Samuilowitsch Klein — (russisch Лев Самуилович Клейн; * 1. Juli 1927 in Witebsk) ist ein sowjetischer und russischer Gelehrter, Archäologe, Anthropologe, Philologe, Wissenschaftshistoriker und Mitbegründer der Europä …

    Deutsch Wikipedia

  • 12amplificat — AMPLIFICÁT adj. crescut, intensificat, întărit, mărit, potenţat, sporit. (O valoare fizică mult amplificat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …

    Dicționar Român

  • 13bunăstare — BUNĂSTÁRE s.f. Situaţie materială bună, prosperă; prosperitate. [gen. dat.: bunăstării şi (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand). Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie Trimis de siveco …

    Dicționar Român

  • 14crescut — CRESCÚT, Ă, crescuţi, te, adj. 1. (Despre aluat) Care şi a mărit volumul prin dospire. 2. (Despre fiinţe) Ajuns la un oarecare stadiu de maturizare. 3. (Despre unele legume) Care a dat, în timpul conservării, lujeri, muguri. Ceapă crescută. – v.… …

    Dicționar Român

  • 15extins — ≠ restrâns Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  EXTÍNS adj. crescut, lărgit, mărit, sporit. (Supra feţe cultivate extins.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …

    Dicționar Român

  • 16graduat — GRADUÁT, Ă adj. augmentat, sporit gradual. (< fr. gradué) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …

    Dicționar Român

  • 17mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… …

    Dicționar Român

  • 18potenţat — POTENŢÁT, Ă, potenţaţi, te, adj. Amplificat, intensificat, întărit; sporit. – v. potenţa. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POTENŢÁT adj. v. amplificat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  POTENŢÁT adj …

    Dicționar Român

  • 19puternic — PUTÉRNIC, Ă, puternici, ce, adj. 1. (Despre fiinţe; p. ext. despre părţi ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. ♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare. ♦ (Despre părţi ale feţei oamenilor) Pronunţat, proeminent …

    Dicționar Român

  • 20renaştere — RENÁŞTERE, renaşteri, s.f. Faptul de a renaşte; trezire la o viaţă nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Şi ca n. pr.) Mişcare social politică şi culturală, din sec. XIV până în sec. XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin… …

    Dicționar Român